Imaginarul mitologic al Greciei antice a dat naștere unor expresii încărcate de substanță și simbolism arhetipal, care au rezistat în timp și continuă să fascineze omenirea. În structura colectivă ale simbolurilor universale sunt înmagazinate totalitatea arhetipurilor, care își exercită influența asupra percepției oricărui individ cu privire la realitate, o realitate conservată în subconștientul nostru. De la complexul lui Oedip la licoarea lui Bachus, trăirileumane cele mai pregnante au la bază o serie de experiențe dramatice (moartea, trădarea, beția, iubirea) sau de-a dreptul odioase (patricidul, incestul) menite să amplifice ecoul luptelor interioare la o scară mult mai largă.

Haideți să vedem care sunt acele expresii nemuritoare inspirate din lirismul miturilor grecești:

• Călcâiul lui Ahile – exprimă vulnerabilitatea sau punctul slab al cuiva, care este totodată vizibil și prevede o situație greu de gestionat.

• Calul Troian – ascunde o acțiune disimulată sub pretextul unei cauze nobile sau aparent inofensivă, menită să destabilizeze sau pur și simplu un subterfugiu prin care este înșelată așteptarea celorlalți.

• Cutia Pandorei  – „Curiozitatea a ucis pisica” sau „Curioșii mor repede”, spun două proverbe. În cazul Pandorei curiozitatea a deschis un nou capitol în istoria omenirii, un mit explicativ de altfel, în accepțiunea criticului literar Tudor Vianu, prin care secretele cele mai odioase ale omenirii sunt dezvăluite sub forma unei metafore atent construită, pentru a accentua pericolul care se ascunde în spatele oricărui ambalaj frumos. În literatura universală, probabil cel mai elocvent exemplu de inspirație izvorâtă din această expresie este romanul Portretului lui Dorian Gray, de Oscar Wilde – o adevărată oglindire ale viciilor omenești.

• Licoarea lui Bachus  – expresie asociată unei îndeletniciri milenare cu care se identifică aproape orice muritor. Zeul vinului, Bachus sau Dionis, supranumit și Eliberatorul, își exercită autoritatea asupra oamenilor în chip miraculos. Sub influența magică a acestei licori omul se eliberează de constrângeri și inhibiții, arătându-și adevărata valoare.

• Complexul lui Oedip – concept inițiat și propus de Sigmund Freud, supranumit părintele psihanalizei, prin care expune ideea unei relații bazată pe atracția intimă a copilului de sex masculin față de propria mamă. Această relație generează, totodată, o antipatie sau rivalitate acută față de propriul tată, ipoteză care se realizată numai în plan subconștient. Această expresie are la bază mitul lui Oedip, din care s-a inspirat și Sofocle în creionarea unui personaj legendar.

• Mărul discordiei – mărul aurit al zeiței Eris oferit ca „dar de nuntă” părinților lui Ahile, a culminat ulterior cu declanșarea Războiului Troian. Un măr vrăjit menit să aducă învrăjbire oarbă celor care primesc acest „dar”. Mărul discordiei înfățișează sursa care generează neînțelegerea între oameni, un obiect-simbol, care asemenea fructului oprit din Grădina Edenului a deschis un nou capitol în istoria omenirii, prin destabilizarea brutală al paradisului celest.

• Pasărea Phoenix – simbolul renașterii eterne, o alegorie al ciclului vieții în care viața substituie moartea, printr-un ritual al învierii menit să pună în lumină focul purificator, prin care este înnoită materia. În plan spiritual, această expresie simbolizează capacitatea individului de a se autodepăși, arzând în focul prefacerilor de ordin spiritul și moral, care înnobilează sufletul și ne scoate din obscuritatea propriilor anxietăți.