O minune a naturii: pisica calico

O dimineață relaxantă de duminică! Mă trezesc mai târziu decât de obicei, mă dau jos din pat și trag cu putere perdeaua, apoi deschid geamul larg ca să intre răcoarea unei dimineți târzii de toamnă. Când deodată văd doi ochișori strălucitori și migdalați, care mă privesc fix de pe stâlpul de gard din beton plasat la intersecția dintre trei garduri – al meu și al vecinilor mei. Perechea de ochișori îi aparțin unui mic spion pufos, care îmi urmărește orice mișcare, mai ceva decât niște camere de filmat cu senzori de mișcare. Mai mult decât atât, micul spion este maestru în arta camuflajului. Deține o blăniță în trei culori (negru, alb și roșcat), de parcă ar avea model un covoraș de frunze de toamnă pictat pe el. Un tricolor pufos, cu nuanțe arămii, care se integrează perfect în peisajul de toamnă.

Mă uit la el mirată și oarecum contrariată – el se face că se uită în altă direcție, de cum îmi surprinde privirea. „Se ține tare, o face pe inabordabilul”, spun în gândul meu. Îmi trag capul de la fereastră și mă îndrept spre ușă, dar... geamul fiind larg deschis, îl surprind fără să vreau cum își mișcă căpușorul înclinat ușor spre față, cu mișcări în tandem, stânga-dreapta, de parcă ar dansa, curios peste măsură. Mă bufnește râsul și merg să-mi pregătesc o cafea tare. Iau două guri din ea și ies afară, în fața casei. Îl găsesc pe micul spion în fața ușii – un motănel calico (nu este o rasă de pisici, ci o minune a geneticii, care nu poate fi reprodusă), aveam să aflu mai târziu, care după ce m-a „filmat” câteva zile, fără ca eu să-mi dau seama, de pe stâlpul de beton, cocoțat acolo ca un far care-și luminează propria corabie, a decis de unul singur să se „îmbarce” în curtea mea.

Povestea micului spion - nume de cod: Pufi

M-am uitat lung la el, l-am mângâiat puțin și i-am dat ceva de mâncare. Greșeala fatală! Venise din vecini, dintr-o familie pisicească numeroasă, cu multe neajunsuri din câte se pare... o familie de vreo 10 pisici într-o curte de 500 mp și căuta un loc călduț, la noii vecini, veniți pe nepusă masă. Ce știam eu despre pisici pe vremea aceea? Cam ce știe oricine a vizionat în timpul copilăriei desenul animat de la Disney „Pisicile aristocrate”. Numai că pisoiașul acesta le întrece chiar și pe cele mai aristocrate pisicuțe. Timp de o săptămână m-a „filmat” de sus, de pe stâlp, în fiecare dimineață. Eu l-am chemat din priviri la geam, l-am mângâiat, l-am alintat și i-am dat ceva bun. Ajunsese să doarmă pe pervazul geamului ore întregi și își făcuse o adevărată rutină: săritul de pe stâlp, apoi pe pervaz, ascuțitul ghearelor pe plasa de la geam și întâmpinarea din fața ușii. Până într-o zi când inevitabilul s-a produs... Am dat comandă de un frigider, cel vechi se stricase, iar comanda venise pe la prânz. Manipulanții s-au chinuit să bage frigiderul în casă, să-l ducă până în bucătărie, și în toată agitația aceea am lăsat ușa de la intrare deschisă. După toată tevatura, i-am condus pe oameni până la poartă, ne-am luat la revedere și am intrat în casă.... ușa rămăsese în continuare deschisă. Când intru în bucătărie trag o sperietură de zile mari. În mijlocul camerei, stătea într-o poziție demnă și aristocrată pisoiul, prietenul meu, așteptându-mă calm și rezervat. M-a salutat cu un „Miau” scurt, ca și cum îmi spunea: -„Iată-mă, sunt aici! Nu mă feresc, nu mă ascund, nu sar pe masă, nu fug ca bezmeticul să găsesc ieșirea din casă (cum fac alte pisici, când sunt prinse la locul faptei), eu doar îți arăt că vreau să fiu pisoi de casă!” L-am luat în brațe și l-am scos afară val-vârtej, deși era frumos foc și dovedise că nu este orice vagabond, ci un unul cu mult stil. Era pufos din cale-afară, așa că i-am spus Pufi! Cu noul nume avea mai mult curaj, venea la geam și miorlăia ușor, până mi-a intrat la suflet cu totul, deși eu eram mare iubitoare de câini, nu de feline râzgâiate. Dar Pufi nu era orice pisică, era trup și suflet pentru mine, iar loialitatea lui o întrecea pe cea a multor câini.

Cum Pufi devine stăpânul casei

Venise iarna, afară se așternuse un covor subțire de zăpadă. Ce să-i fac eu lui Pufi? Îl iau de pe pervaz și-l bag în casă. Îl urc pe pat, el se rotește de pe o parte pe alta cu lăbuțele în sus, îmi arată burtica cu blăniță albă, îmi apucă mâna cu lăbuța dreaptă și mă mușcă ușor de degete. Se obișnuiește repede cu traiul din casă, de parcă acolo i-ar fi fost locul de la bun început. Iese afară numai la cerere, în restul timpului e de-al casei. Însemnează toată curtea să arate că el e șeful. Acum vine pe pervaz numai atunci când cere în casă, cu un miorlăit specific, de obicei dimineața pe la ora 5:00, de trezește toți vecinii. Știe la care pervaz să vină, simte de la distanță în ce cameră dorm. Dacă într-o noapte am dormit în alt dormitor, de cealaltă parte a casei, acolo a venit și el să-mi dea deșteptarea. Fac economie la alarma deșteptătoare în felul acesta. Mai nou e spionul cartierului, se urcă pe acoperișul casei, ca să aibă o vedere mai bună, nu-l mai atrage stâlpul de beton deloc.

După câteva săptămâni alături de Pufi, viața mea, dar și a lui devine cu totul diferită. Pufi e un pisoi manierat, care a creat un sistem de comunicare format din mârâituri și miorlăituri specifice, pentru fiecare acțiune sau cerere.

Sistemul de comunicare a lui Pufi:

Dacă vrea să intre în casă miorlăie pe pervazul geamului la o intensitate regulată, până mă ridic din pat și îl bag înăuntru;
Dacă se întâmplă să îi fie foame și e pe afară, vine la geam și miorlăie rugător, cu o voce din ce în ce mai stinsă – strategie bine gândită pentru a impresiona stăpânul;
După ce e băgat în casă și mănâncă pe săturate, vrea la joacă afară și începe să miaune scurt și cu putere, de parcă aș fi dat boxele la maxim. În tot acest timp se plimbă agitat pe hol, vădit nemulțumit că nu i se deschide ușa la comandă;
Când vrea să urce în pat e mai blând și mai manierat: înainte de a sări în pat scoate un „mârr” specific numai pentru urcatul în pat. Când se dă jos își anunță intenția dinainte cu un alt „mârr”. E destul de consecvent.

Alte obiceiuri de-ale lui Pufi:

Iubește să stea în brațele mele sau să-mi doarmă la picioare;
Toarce numai dacă pun mâna pe el;
E gelos pe telefonul mobil, dă cu laba în el, pentru că vrea toată atenția mea;
Când iese afară se schimbă treaba: Doamne ferește să îl mângâi de față cu alte pisici, îi stric imaginea de mascul alfa... afară se face că nu mă cunoaște, în casă e bebelușul neajutorat;
Își flutură coada stufoasă ca un evantai și o tremură, când e bucuros peste măsură;
În restul timpului aleargă și sare după muște sau fluturi.

Aventurile de zi cu zi

Pufi a devenit un motănel cu personalitate, un membru al familiei cu acte în regulă. Când vin de la muncă iese la poartă și mă salută cu un „Miau”, în timp ce se uită fix în ochii mei. Dacă mă vede că plec undeva mă conduce până se termină gardul, iar când îi lipsesc doarme pe hainele mele și le linge de parcă le-ar spăla. Uneori se aventurează la margine de drum și vine acasă cu coada plină de mărăcini, alteori o face pe mecanicul și vine cu spatele murdar de ulei de la mașini. Pe lângă toate acestea, năpârlește îngrozitor. Fiind pufos cu blana deasă, cu părul tricolor, peste tot am trei culori diferite de fire de păr, printre care cel alb e mai mult decât vizibil... Periat îi place, de spălat se spală singur, dar tot lasă urme blănoase pe oriunde trece.

Vizita regulată la salonul Pet Cochet

Pufi e curios și năzdrăvan din fire, așa cum îi stă bine unei pisici calico, dar toate aceste surprize la care mă supune necesită o îngrijire adecvată.

Deși aș vrea, nu pot să-l țin închis pe Pufi numai în casă și nici să-l păzesc non-stop, așa că i-am făcut un program 3 în 1 de relaxare, răsfăț și îngrijire profesională la salonul de coafură felină din Oradea, Pet Cochet. O dată pe lună sau oricând este necesar, depinde de expedițiile motanului meu, facem o vizită la salonul de frumusețe pentru animale, unde beneficiază de o ședință de grooming profesional. Părul lui Pufi devine Părfect, mătăsos, periat și descurcat cu multă grijă, iar micuțul meu năzdrăvan se poate relaxa, pentru că are parte de o îngrijire responsabilă. Nu vreți să știți cum era când îi scoteam eu mărăcinii și îi jumuleam și părul de pe coadă... Cu toată grija și iubirea mea atmosfera era ca pe front. Țipete de o parte și de alta, lăbuțe cu gheruțele scoase gata de atac, deși se controla din greu, pentru că știa că îl ajut.... Acum se laudă cu Lăbuțe Fericite, alături de alte pisici și câini pe care îi întâlnește la salon. Fericirea patrupedului meu primează întotdeauna, iar animalele se simt fericite sub atenta supraveghere și grijă a specialiștilor de la salonul Pet Cochet.

Pufi iese victorios din salon, cu blana curată, spălată și periată, de parcă e scos din cutie, gata să se mândrească cu statutul său de pisică aristocrată, măcar o dată pe lună. Eu sunt bucuroasă că pot să-l bag în casă fără să-mi lase urme peste tot și că pot să-i țin părul sub control, care cade peste tot. Mai primesc de la salon și câteva sfaturi de îngrijire a blănii, adaptate special pentru feline fericite. Dar poate cel mai important aspect este că aici scapă și de paraziți, purici și alți dăunători care nu au ce căuta pe el și în casa mea. Pufi are încredere totală în mine, știe că vreau tot ce este mai bun pentru el și s-a învățat cu vizita lunară de la salon, acolo unde o întâlnește pe doamna care îi aranjează blănița unicată, de motănel calico. Motanul meu e pregătit pentru alte năzbâtii și peripeții, pe care le experimentează în lumea sa pisicească.

Dar pentru că îmi doresc ca fiecare animăluț să fie îngrijit cu dedicare, am să las câteva sfaturi și recomandări, pentru îngrijirea adecvată a felinelor și a patrupedelor canine:

1. Cum arată o vizită la salonul Pet Cochet?

La salonul canin și felin Pet Cochet din Oradea patrupedele noastre au parte de o îngrijire profesională, la care se adaugă o doză de răsfăț binemeritat: tunsoare, spălare și periaj blând, însoțite de scurtarea gheruțelor, toate într-o atmosferă calmă și fără stres.

2. Cât de des ar trebui să mergem cu pisica sau câinele la salon?

Vizitele la salon depind în funcție de rasă sau de lungimea blănii, dar în medie acestea ar trebui să se desfășoare o dată la 4-6 săptămâni.

3. Cum se desfășoară igiena pisicii sau a câinelui între vizitele de la salon, la noi acasă?

Pentru a menține un mediu curat acasă și a preveni formarea de bacterii, patrupedele noastre trebuie să fie periate zilnic sau măcar săptămânal, zona ochilor trebuie curățată cu șervețele umede speciale pentru animale, iar gheruțele trebuie tăiate oricând cresc mai lungi, pentru a evita zgârieturile de pe mobilă.

Mai jos puteți vedea câteva poze de la salonul preferat a lui Pufi, Pet Cochet din Oradea.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025, proba nr. 10!

Sursa foto utilizată: pixabay, unsplash și galeria Pet Cochet.

Bibliografie: